Ce riscuri sunt ca sa ma ingras?

Am doi colegi care, dupa ce s-au laudat ca au inceput „dieta-minune”, mi-au spus ca s-au ingrasat. Unul dinte ei s-a lasat din acest motiv si nici pana in ziua de azi n-a facut nimic ca sa revina la o silueta normala. Celalalt imi spune ca a continuat sa respecte programul cu ore fixe de masa, pentru ca cele doua kilograme acumulate in primele saptamani (care l-au speriat initial) au disparut si dieta a inceput sa dea roade, iar acum slabeste.
 
Sa ne lamurim, sa nu mai existe dubii! „Dieta-minune” nu ingrasa! Mai ales daca este bine inteleasa. Daca la fiecare masa mancam pana plesnim, mancatul din trei in trei ore nu are cum sa slabeasca! Daca, de asemenea, la fiecare masa ciugulim ca vrabiuta, mai ales in prima parte a dietei, si apoi revenim la cantitati mai mari de mancare, e firesc ca la inceput sa slabim, chiar foarte repede, apoi sa ne ingrasam din nou, incet si sigur.
 
O alta capcana pe care ne-o putem intinde singuri in „dieta-minune” ar fi aceasta: ne apucam sa mancam toate prostiile, crezand ca daca mancam la ore fixe putem sa ne permitem acest lux. E adevarat ca putem manca orice in aceasta dieta, dar, atentie, orice din ce mancam si pana acum.
 
Sa ne readucem aminte despre bunul simt alimentar. Organismul ne spune cat are nevoie sa manance, trebuie doar sa-l ascultam. Mananca pana te saturi la fiecare masa, dar nu confunda saturatul cu imbuibatul (am facut abuz de acest cuvant pe blog, dar nu gasesc altul care sa explice mai plastic si atat de corect ce se intampla atunci cand mancam mai mult decat ne trebuie).
 
Si inca ceva. Eu nu inteleg de ce toti grasii de pe lumea asta au o mie de fite in ceea ce priveste regimurile de slabit, ca asta e prea complicat - ca tre sa manance la ore fixe, ca celalalt e prea scump - ca tre sa manance numai alimente bio, ca nu stiu care e prea greu – ca tre sa gateasca totul in casa etc. Vorbeste cu voi o fosta grasa care a fost fitoasa. Am descoperit „dieta-minune” si ma bucur sa o impartasesc cu voi. Mai mult decat atat, ma arat disponibila pentru intrebari si alte discutii motivatoare. Atentie: pro bono! Serios, ce va mai trebuie altceva?! Stiti vorba aceea: „Nemultumitorului i se ia darul”.
 
Revenind la fite. Asadar, dupa ce ca avem nevoie de o schimbare, mai facem si nazuri. Pai... nu-i nimic. Ramai asa! Mananca pana plesnesti, orice poftesti, la orice ora din zi si din noapte si sa vedem pana cand te tin inima, ficatul... Toate au o limita! Radem, glumim, dar in realitate limita asta chiar exista si ceasul o sa sune cand nu te-astepti.
 
Am fost si eu grasa (nu ca acum as fi o silfida, dar ma pot lauda ca sunt un om cu o greutate normala), am fost si eu fitoasa, am fost si eu deprimata, am fost si eu deznadajduita, am fost si eu panicata... Toate astea pana am descoperit „dieta-minune”, care a pus ordine in viata mea, in dieta mea, in organism, ba chiar si in ganduri. Am ales-o si este modul meu de viata de patru ani incoace, chiar daca de doi ani stagnez la aceeasi greutate, pentru ca nimic nu mi s-a parut mai simplu si mai satisfacator decat sa ai o viata in care sa poti manca orice si fara sa te abtii, cu o singura conditie: sa mananci la ore fixe.
 
Este adevarat ca aceasta singura conditie are multe ramificatii, apar multe intrebari si cazuri particulare sau momente de stagnare. Veti gasi singuri raspunsuri la toate, daca respectati cu strictete frecventa meselor din trei in trei ore (in intervalul orar 07.00-10.00). In plus, aveti la dispozitie povestea mea si acest blog.

CONTINUARE POVESTII, IN URMATOAREA FILA DE JURNAL